Metafizica temporalitatii la Cioran

Legătura dintre timp şi istoricitate apare ca o problemă majoră odată cu creştinismul. Atât grecii, cât şi orientalii percepeau timpul într-un teritoriu al unei ciclicităţi cu caracter cosmologic fără ca acest lucru să afecteze însăşi substanţa istoriei. Pentru gânditori ca Anaximandru, Heraclit sau Aristotel, filosofi adânc pătrunşi de problema temporalităţii, exista cu siguranţă corelaţia dintre timp şi ciclu cosmic, precum şi cea dintre timp şi eshatologie. Există la presocratici, fără îndoială, o dimensiune eshatologică, dar ea capătă, prin periodicitate, caracterul unei reeditări. În mod identic se petrec lucrurile în Orient. Cosmologia budistă acceptă o succesiune de universuri care se nasc şi dispar, orice extincţie cosmologică neavând caracter definitiv.

Profetismul iudaic este primul care ridică problema unei eshatologii cu caracter ireversibil dacă excludem dualismul iranian. Acest profetism era indisolubil legat de ideea mesianică, astfel tema ireversibilităţii eshatologiei va deveni totodată tema ireversibilităţii timpului şi istoriei… [Continuați lectură]

Anúncios