Trei Scriitori în cǎtarea luminii (III)

Simona Modreanu – Convorbiri Literare

Raportarea cioraniana la divinitate, care e permanenta, s-a concretizat mult timp într-o problematica ce s-a aflat îndelung în centrul preocuparilor sale, si anume mistica. Pentru Cioran, ea are sensul irumperii plenitudinii în continuitatea temporala, dar viziunea sa dezvaluie o diferenta deloc neglijabila între perspectivele religioase din Occident si din Orient, pe care acest fiu de preot ortodox nu avea cum sa o ignore.

Pentru Occidentul catolic, Hristos este obiect al iubirii si devotiunii asupra caruia se focalizeaza aspiratia credinciosului; el este, deci, exterior sufletului uman pe care îl duce cu Sine spre înalturi. Acesta Îl urmeaza, tremurînd de iubire pentru El, tînjind dupa El; dar la capatul acestui elan, chiar daca întîlnirea a avut loc, sufletul recade, îi e din nou frig si sete. Mistica catolica “a dat nastere frumusetii foamei spirituale si a pasiunii religioase nesatisfacute”, scrie Berdiaev într-un text superb. [Continuați lectură] 

Anúncios