Que significa ser cético? Não crer-te o centro do universo. Basta, porém, um momento de distração, um instante de fragilidade na consciência, para que nos reinstalemos de imediato no mais antigo e vital dos erros.
Todo homem — em seus momentos de não lucidez, o que equivale a dizer a quase totalidade da sucessão temporal — procede como se fosse o começo e o fim  de tudo que existe. Nada é mais antinatural do que a atenção aos nossos limites, que contradiz os nossos reflexos e os nossos atos. O homem é uma pluma que se dissolve no absoluto — exceto nos momentos em que se dá conta. Então se detém, cai na estagnação; deixa de se dissolver. Todo ato é uma sabotagem da Divindade, pois qualquer ação — a partir do momento em que a realizamos — nos aparece como o mais importante que possa haver sob o sol e inclusive além dele.  Sem essa ilusão, não poderíamos realizá-lo.
Entre a dúvida e o gesto, de qualquer natureza, há uma distância maior do que entre o suicídio e o casamento. Fazer algo significa isolar uma possibilidade, investi-la de títulos especiais, promulgá-la incondicionalmente, enquanto que na dúvida nivelamos as diferenças de relevo que percebe o nosso desejo. Desde o momento em que preferimos algo, nos preferimos — sem a reserva de um ponto de referência que humilhe nossa condição mediante sua exterioridade. E mesmo se não aderíssemos a nada, o orgulho nos obrigaria a aderir a nós mesmos, sendo sempre mais forte do que a consciência clara de si e das coisas. Se às vezes chegamos a nos ver como somos, numa breve ausência de vaidade, esta revelação passageira não é senão o fruto de uma crise, nunca de uma situação normal do ser. O sentimento de nossa importância beira a loucura, da qual os homens estão muito mais próximos que da lucidez. É preciso estar louco, ou quase, para encontrar uma razão ao que fazemos, para sacrificar o tempo vazio a um ato qualquer, quando a mente te revela que o que quer que fizéssemos seria fatalmente igual a qualquer outra coisa, e que não poderia ser diferente. Por outro lado, suprimida essa loucura, a existência humana não teria nem interesse, nem mistério.

*

Ce înseamnă a fi sceptic? A nu te crede centrul lumii. Dar e destul un moment de neatenţie, o clipă de fragilitate a conştiinţei, ca să ne reinstalăm deodată în cea mai veche şi mai vitală eroare.
Fiecare om — în clipele ce nu sunt luciditate, deci în quasi-totalitatea şiragului temporal — procedează ca şi cum ar fi începutul şi sfârşitul a toate ce sunt. Atenţia la limitele noastre e tot ce poate fi mai nefiresc; ea e în contradicţie cu reflexele şi cu actele. Omul este un fulg care se desfăşoară în absolut – afară numai de momentele în care îsi dă seama. Atunci se opreşte, atunci stă; nu se mai desfăşoară. Orice act este o sabotare a Divinităţii, fiindcă orice act — din moment ce-l îndeplinim — ne pare tot ce poate fi mai important sub soare şi dincolo de el. Fără această iluzie, nu l-am putea îndeplini.
Între îndoială şi orice gest de orice natură, este o opoziţie mai mare decât între sinucidere si căsătorie. A face ceva înseamnă a izola o posibilitate şi-a o investi cu titluri speciale, a o promulga în necondiţionat, pe când în îndoială nivelăm diferenţele de relief pe care le percepe dorinţa noastră. De [în] dată ce preferăm ceva, ne preferăm – fără rezerva unui punct de reper care ne-ar umili condiţia prin exterioritatea lui. Şi chiar de n-am adera la ceva, orgoliul ne obligă să aderăm la noi înşine, el fiind totdeauna mai tare decât conştiinţa clară de sine şi de lucruri. Că uneori ajungem să ne vedem aşa cum suntem, într-un scurt popas în zădărnicie, această dezvăluire trecătoare e fructul unei crize, si nu al unei situatii normale a fiinţei. Sentimentul importanţei noastre este mai repede vecin nebuniei, de care oamenii sunt mult mai aproape decât de luciditate. Trebuie, într-adevăr, să fii nebun, sau aproape, pentru a găsi o rațiune în ceea ce faci, pentru a sacrifica timpul vid unui act oarecare, când mintea îți descoperă că orice ai face este fatal din rândul celor oarecare, că nici nu s-ar putea altcum. De altă parte, această nebunie suprimată, existenţa umană nu mai are nici interes, nici mister.

Razne

Publicado por:Portal E.M.Cioran/Br

Deixe aqui suas impressões, comentários e/ou críticas. Deja aquí sus impresiones, comentarios y/o críticas. Leave your impressions, comments and/or critiques here. Laissez ici vos impressions, commentaires et/ou critiques. Lăsați-vă impresiile, comentariile și sau recenziile aici. Lascia qui le sue impressioni, commenti e/o recensioni.

Preencha os seus dados abaixo ou clique em um ícone para log in:

Logotipo do WordPress.com

Você está comentando utilizando sua conta WordPress.com. Sair /  Alterar )

Foto do Google

Você está comentando utilizando sua conta Google. Sair /  Alterar )

Imagem do Twitter

Você está comentando utilizando sua conta Twitter. Sair /  Alterar )

Foto do Facebook

Você está comentando utilizando sua conta Facebook. Sair /  Alterar )

Conectando a %s